by Sara
Priveam în gol și mă gândeam la mine, la noi, la tot ce a fost. Nu știam ce aș putea face ca să schimb ce am făcut, să fiu ar lângă el. Banalitatea numelui lui era în opoziție cu felul în care gândeam, vorbea, iubea.
Era o personalitate complexă, fără prea multe dogme, un spirit liber și neînțeles de ce din jurul lui. Vedea lumea într-un mod unic și puține dintre părerile lui erau împărtășite de cei pe care îi cunoștea. Părea un ciudat în ochii altora, dar nu și în ai mei. Poate asta m-a atras la el în primă instanță, aura lui.
Trupul lui atletic, foarte suplu și zvelt îi dădea un aer de sensibilitate și copilărie. Hainele le purta într-o manieră neobișnuită, lucru care scotea în evidență legăturile lui inexistente cu lumea modei. Părul și-l purta nearanjat, ca și cum el însuși avea o personalitate proprie și un comportament imposibil de ținut sub control.
Dar, ceea te făcea să te îndrăgosteşti de el erau ochii și zâmbetul lui. Ochii îi străluceau continuu, având o culoarea clară și caldă. Privea lumea prin ochii lui albaștrii cum nimeni nu o făcea. Zâmbetul îi completa fața albă, iar buzele, o Doamne ce buze avea! Cărnoase și dulci, calde și suculente, era o plăcere să le atingi, să le simți.
Stătea pe bancă și filozofa despre nu știu ce chestii legate de calculatoare și alte gadget-uri. Săracul tip de lângă el nu știa în ce se bagă atunci când cere mai multe informații. A urmat după nejudecata cererea a amicului lui un vad de detalii legate de tehnologia de ultimă generație pe care nimeni nu le-ar fi putut opri. Valul era atât de puternic încânt nu aveai șansă de scăpare, trebuia să te lași absorbit de el și să rămâi acolo, sperând că odată ce se va termina furtuna, vei fi încă întreg.
Mă uitam la el cum explica, gesticulând foarte intens. Eram și eu acaparată de modul în care își mișca buzele și mâinile. Mă hipnotizase. Nemaiputând rezista, m-am dus și i-am salutat. În ochii amicului lui puteam citit mulțumiri.
– Salut băieți, ce faceți? am zis eu cu privirea îndreptată înspre el.
– Hei, salutare! Tu ești tipa cea noua de la noi din grupă, right? a răspuns băiatul ce îl acompania.
– Da, eu sunt. Mă numesc Sara.
– Încântat! mi-a răspuns băiatul care nu știa cum să lungească discuția pentru ca detaliile tehnice să nu revină. Eu sunt Simon, iar tipul de lângă mine este…
Gândurile mele au dispărut atunci când telefonul a început să sune… Sunetul devenea din ce în ce mai enervat. Mă ridic să văd cine e.
– Bună Maya…
Eclatanță 